si ei prin viata trecand,
apus-au ca vesnicul soare,
din ea amintiri cunegand
s-au stins in vesnica mare.

Iar ei prin neguri privind
cum luna-i conduce-n mormant
si trululre-n rece pamant
auzit-au cu ura vantul soptind:

din huma cea rece-nviind,
au fost luceferii lumii.
primi-vei raspuns de ei intreband:
mai bine intreaba-ti strabunii.