si inaltandu-mi ochii morti spre stele
zaresc lumina neagra stralucind.
graiesc fara de voce,
respir far' de cuvant,
sunt alba si sunt rece,
si sunt din nou pamant.
si toate-n jurul meu
se sting in fata vremii-
albastrul cerului e plumb,
iar verdele padurii...
a mai ramas doar scrum.
lumina soarelui e rece, ingheata,
in jurul meu se naste o noua viata.
si apa-i piatra
si aerul e ud,
si muntii curg la vale,
si vantul e cenusa,
si dragostea e fum...

si focul vietii mele
s-a transformat in scrum...